Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat pentru realizări remarcabile în cercetarea structurii proteinelor. Laureații au fost omul de știință american David Baker și cercetătorii britanici John Jumper și Demis Hassabis pentru contribuția lor la „descifrarea codului structurilor proteinelor”. David Baker a fost recunoscut pentru conceperea unor metode de creare a unor tipuri complet noi de proteine, o realizare pe care oamenii de știință o considerau aproape imposibilă. Aceste noi tehnici au fost exploatate pentru a deschide noi orizonturi în biochimie și medicină.
Pe de altă parte, John Jumper și Demis Hassabis au dezvoltat un model avansat de inteligență artificială pentru prezicerea structurilor complexe ale proteinelor. Baza acestei rețele neuronale a fost lansată în 2020 și reprezintă o descoperire serioasă în modelarea computațională. Ea are aplicații ample în domenii precum produsele farmaceutice și biotehnologia.
În acest fel, cercetarea din 2003 a lui David Baker și dezvoltarea de către britanici a rețelelor neuronale sunt pietrele de temelie în înțelegerea și aplicarea științei proteinelor. Aceste noi evoluții ne vor aprofunda înțelegerea proceselor biologice la nivel molecular și vor deschide noi perspective pentru dezvoltarea de medicamente și terapii.
Premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat omului de știință american John Hopfield și cercetătorului britanic Geoffrey Hinton pentru activitatea remarcabilă în domeniul învățării automate. John Hopfield a fost creditat cu inventarea unei rețele neuronale asociative capabile să reconstruiască imagini întregi din versiuni parțiale, rupte sau altfel corupte. Această tehnologie a dezvoltat cercetări ample privind modul în care creierul procesează informațiile și reconstruiește amintirile.
În timp ce Geoffrey Hinton a primit același prestigiu pentru crearea unei rețele neuronale recurente care a ajutat foarte mult la recunoașterea și analizarea elementelor specifice din imagini și secvențe de date, munca sa din acea perioadă a servit drept coloana vertebrală a metodelor moderne de procesare a limbajului natural și a celor de viziune computerizată.
Munca lor din anii 1980 a stat la baza întregului boom recent al inteligenței artificiale, atât în ceea ce privește suportul tehnologic, cât și conceptual pentru diversele direcții de dezvoltare în acest domeniu. Aceste realizări au demonstrat nu numai rolul important al cercetării teoretice în fizica fundamentală și în informatică, ci au subliniat și puterea unei abordări interdisciplinare a descoperirii științifice.